Boală autolimitată în paraziți coccidieni

Patologie Chirurgicala - Curs

Boala Chagas este produsă de Trypanosoma cruzi, un protozoar parazit al omului şi animalelor sălbatice sau domestice.

boală autolimitată în paraziți coccidieni

Se estimează că sunt infestate circa 16 milioane persoane, majoritatea din zonele rurale, rezultând aproape 45 de decese anual. În multe ţări din America de Sud, boala Chagas este cea mai importantă cauză a afecţiunilor cardiace.

În sudul SUA, deşi parazitul a fost găsit la ploşniţele triatomine şi la animale, au fost confirmate numai trei cazuri de boală indigenă. Însă un medicamente antiparazitare moderne număr de imigranţi din America Latină sunt infectaţi în special, cei proveniţi din America Centralăestimările arătând peste 50 de persoane. Acestea se infectează prin ingestia de sânge de la om sau animale bolnave.

Multiplicarea tripanosomelor are loc în tubul digestiv al vectorului, formele infectante eliminându-se prin fecalele insectei.

Transmiterea se mai poate face transplacentar sau prin transfuzii de sânge. Tripanosomele se multiplică aproape de poarta de intrare, pătrund apoi în curentul circulator, invadează inima şi alte ţesuturi, unde capătă formă leishmanială. Multiplicarea paraziţilor duce la distrucţie celulară, inflamaţie şi fibroză. Elemente de diagnostic A. Semne şi simptome: Cei mai boală autolimitată în paraziți coccidieni pacienţi sînt asimptomatici.

Semnele precoce ale bolii constau în leziuni de inoculare, fie oculare - viermi ascorida Romana edem bipalpebral unilateral, conjunctivită, adenopatie localizatăfie pe tegument - chagom leziune asemănătoare furunculului cu adenopatie locală. Ulterior apar febră, stare de rău, cefalee, hepatosplenomegalie moderată, adenopatie generalizată.

Miocardita acută poate duce la insuficienţă biventriculară dar aritmiile sunt rare. Meningoencefalita apare numai la copii şi, adesea, e fatală. Perioada de latenţă durează între boală autolimitată în paraziți coccidieni şi 30 de ani, pacientul este asimptomatic, dar testele serologice şi, uneori, examenul parazitologic confirmă prezenţa enterobius vermicularis transmissao. Stadiul cronic al bolii se manifestă prin afectare cardiacă caracterizată de aritmii, insuficienţă cardiacă congestivă în special dreaptă şi embolii pulmonare sau sistemice cu originea într-un tromb intramural.

La persoanele tinere, poate apare stop cardiac prin fibrilaţie ventriculară. Megocolonul şi megaesofagul, datorate distrugerii plexurilor nervoase din peretele intestinal sau esofagian, manifestate prin disfagie, regurgitaţie şi constipaţie, se înregistrează mai ales în Chile, Argentina şi Brazilia.

Investigaţii paraclinice.

Chirurgie Laparoscopica Ginecologica(Final)

În stadiul acut al bolii, parazitul poate fi evidenţiat prin examen microscopic direct în sângele proaspăt sau în concentratul leucocitar.

Examenul direct va fi completat întotdeauna cu un examen morfologic, efectuat după colorarea frotiului prin metoda Giemsa. Şansele de decelerare a parazitului cresc dacă se îndepărtează hematiile prin coagularea sîngelui şi centrifugarea serului Hz. În stadiul cronic al bolii, parazitul poate fi detectat numai prin hemocultură sau xenodiagnostic.

Acesta din urmă constă în folosirea unor insecte-vector, din crescătorii, care sunt lăsate să se hrănească pe pacient şi apoi, după 2 săptămâni, li se examinează conţinutul intestinal pentru decelerarea parazitului. În ambele stadii ale infecţiei, hemocultură se realizează prin însămânţarea sîngelui pe mediu Nicolle-Novy-MacNeal sau prin inoculare la animale de laborator.

Testele serologice sunt utilizate de rutină, dar, atunci cînd sunt pozitive, au doar o valoare prezumtivă, se recomandă realizarea a tesle simultan. Anticorpii din clasa IgM cresc în faza precoce şi sunt înlocuiţi, pe măsură ce boala progresează, de anticorpii din clasa IgG.

Titrul maxim este atins în luni, după care titrul poate rămîne la valori uşor crescute pentru toată viaţa. Pot apărea reacţii fals-pozitive în prezenţa leishmaniozei, a infecţiei cu T rangeli sau din cauza anticorpilor. În infecţia cronică, datorită dificultăţii de depistare a parazitului în sângele circulant, se utilizează procedeul reacţiei de amplificare a genomului.

chirurgie pediatrica

Cele mai importante modificări EKG care apar în această fază sunt blocul de ramură dreaptă, aritmiile şi alte tulburări de conducere. În anumite regiuni din America de Sud, examenul radiologic poate detecta megaesofagul, megacolonul sau hipertrofia cardiacă şi anevrismele apicale caracteristice.

Epidemiologia acestui parazit nu a fost inca deplin definita, dar transmiterea prin apa a fost recunoscuta ca o modalitate de achizitie a sa. Perioada de incubatie poate fi scurta, o zi sau doua. Tabloul complet al bolii atribuite Cyclospora nu a fost inca delimitat. Unii pacienti pot prezenta infectia fara simptome, dar multi pacienti cu ciclosporidioza prezinta diaree, simptome de tip gripal si flatulenta sau eructatii. Boala poate fi autolimitata, se poate acutiza sau remite, sau in multe cazuri poate cauza diaree prelungita, anorexie si simptome gastrointestinale superioare, cu fatigabilitate accentuata si pierdere ponderala in unele situatii.

Tratament Nu există un tratament specific satisfăcător. Medicamentele sunt eficace numai în faza acută a bolii şi, practic, inactive asupra visceropatiilor cronice. Sunt disponibile două medicamente: nifurtimox şi benznidazol, ambele în cure de lungă durată.

În faza acută, ele reduc durata şi gravitatea infecţiei, dar vindecarea nu se produce decât în jumătate din cazuri, în faza cronică, deşi parazitemia şi xenodiagnosticul se negativează, cele mai multe studii arată că tratamentul nu modifică reacţiile serologice, funcţia cardiacă sau prognosticul.

r4terteerte45t

Există dovezi că patogenia bolii are o bază autoimună, independentă de persistenţa infecţiei, astfel încât boala boală autolimitată în paraziți coccidieni nu ar mai avea indicaţie de tratament. Poate produce anorexie, scădere ponderală, tremor şi neuropatie periferică, rareori halucinaţii, infiltrat pulmonar sau convulsii.

Insuficienţa cardiacă apărută în boala cronică este corectată, în mod normal, cu diuretice. Digoxina nu este bine tolerată. Antiaritmicul cel mai eficace este amiodarona, utilizarea ei este, însă, limitată de efectele toxice cardiace şi 8 pulmonare. Pace-maker-ul cardiac este util în BAV.

În zonele endemice, sângele pentru transfuzii nu se foloseşte decât după obţinerea a două rezultate negative la testele serologice; de asemenea, sângele poate fi tratat cu violet de genţiană care distruge paraziţii. Infecţiile acute la sugari şi copii sunt, adesea, fatale, mai ales dacă este interesat SNC.

La adulţi moartea survine frecvent în urma interesării cardiace. Amibiaza este infecţia produsă de Entamoeba histolytica, un parazit din clasa protozoarelor care se cantonează la nivelul intestinului gros, ficatului etc.

Deşi iniţial a fost considerat un organism cu virulenţă variabilă, astăzi opinia generală este că există 2 specii distincte, dar morfologic identice, ale complexului Entamoeba: 1 E.

Rareori, amibele se cantonează la nivelul plămânilor, creierului sau al altor organe sau invadează epiteliul perianal. Atât E.

boală autolimitată în paraziți coccidieni

În absenţa diareei, trofozoiţii se închistează în intestinul gros. Ajunşi în mediul extern, trofozoiţii sînt rapid distruşi, dar chisturile rămân viabile în apă şi sol timp de aproape o lună dacă au condiţii propice de temperatură şi umiditate.

boală autolimitată în paraziți coccidieni

Se estimează că există milioane de cazuri anual de amibiază invazivă şi până la de decese. În zonele temperate, amibiaza îmbracă forme uşoare sau forme cronice, boală autolimitată în paraziți coccidieni. Omul este singura gazdă cunoscută, iar susceptibilitatea Ia infecţie este universală. Numai chisturile sunt infecţioase, fiind rezistente la aciditatea gastrică.

vladareanu-ginecologie

Transmiterea se face, în general, prin ingestia de alimente sau apă contaminată cu forme chistice. Muştele şi alte artropode pot servi ca vectori mecanici.

  • Boala Graft-versus-gazdă Infecție parazitară Atât GVHD acută, cât și infecția criptosporidică intestinală provoacă diaree persistentă la beneficiarii de transplant alogen.
  • Como o hpv causa cancer de colo de utero Hpv virus treatment options Human papillomavirus hpv infection treatment.
  • Hpv impfung jungen bkk vbu
  • Paraziti mixozoici
  • Anatomia Si Fiziologia Sistemului Digestiv - [DOC Document]

Transmiterea se mai poate face şi prin mâinile murdare ale celor care manipulează alimentele. O sursă de contaminare a apei şi alimentelor este şi folosirea excrementelor umane ca îngrăşământ.

Foarte importantă este şi transmiterea directă de la o persoană la alta, astfel încât trebuie examinaţi toţi membrii familiei şi partenerii sexuali ai celor infectaţi. Este descrisă şi transmiterea veneriană a E. Rareori amibiaza apare în epidemii, dar s-au raportat incidenţe crescute ale bolii datorate contaminării surselor comune de apă. Nu este infecţie oportunistă în SIDA.

În prezent, diferenţierea celor 2 microorganisme se face prin analiza izoenzimelor, tipărea cu anticorpi monoclonali a antigenelor de suprafaţă şi prin reacţia de amplificare a genomului mai rar folosită.

Această diferenţiere este foarte importantă deoarece infecţiile cu E. Corticoizii şi alte medicamente imunosupresoare sunt capabile să convertească o infecţie comensală într-una virulentă. Acesta apare Ia orice nivel al intestinului gros inclusiv apendice şi, uneori, în ilonul terminal, dar este mai frecvent la nivelul cecului, pe colonul descendent şi sigmoid -zone de stază a materiilor fecale.

Trofozoiţii invadează mucoasa colonică pătrunzând printr-un mic orificiu apărut consecutiv secreţiei de enzime proteolice. Prin mişcări ameboidale ele ajung în submucoasă unde se înmulţesc masiv. Se constituie, astfel o leziune cu un aspect de măciucă: un mic orificiu dc pătrundere în mucoasă, un gât cu diametru mic şi o bază lărgită.

boală autolimitată în paraziți coccidieni

negi genitale auto-vindecare Leziunile sunt limitate Ia nivelul muscularei, iar penetrarea lor până la seroasă poate produce perforaţie intestinală, abces local sau peritonită generalizată.

În cazurile fulminante, ulceraţiile se extind şi peretele intestinal devine subţire şi friabil. Abcesele hepatice, cu mărimi de la cîţiva milimetri la 15 cm sau mai mult sunt unice, apar mai frecvent în lobul drept în special în partea superioară şi sunt mai des întâlnite la bărbaţi.

Semne şi simptome: Din punct de vedere al localizării amibiaza se clasifică în intestinală sau extraintestinală. Debutul poate fi acut cu diaree severă ce apare la 8 zile de obicei, la săptâmâni de la infecţie, înainte ca simptomatologia intestinală sau abcesul hepatic să fie evidente. Evoluţia bolii este spre abces hepatic sau vindecare spontană. Amibiaza intestinală a. Infecţia asimptomatică: La cei mai mulţi pacienţi, germenul este comensal, iar simptomatologia lipseşte.

Colită uşoară sau moderată colită nedizenterică : Pacientul are scaune semilichide, mucoase, crampe abdominale, flatulenţă, fatigabilitate şi pierdere ponderală. Perioadele de remisiune pot dura zile sau săptămâni. În cursul lor, pacientul prezintă constipaţie iar la examenul clinic al abdomenului se constată distensie, hiperperistaltism intestinal şi sensibilitate la palpare. În cazul infecţiei cronice poate apare distensia cecului şi a colonului descendent.

Produsele toxice 11 eliberate induc infiamaţie periportală, uşoară hepatomegalie şi o creştere moderată a enzimelor hepatice, dar fără prezenţa trofozoiţilor în ficat. Scaunele tipice sunt lipsite de materii fecale, conţin numai glerele caracteristice, mucosangvinolente. Pacientul intră în stare de prostraţie, are febră până la 40,5°C, colici, vărsături, dureri abdominale difuze şi hepatomegalie dureroasă. Complicaţiile rare includ apendicita, perforaţia intestinală urmată de peritonită, abces pericolonic, celulită feclă, retroperitoneală, fistule cu deschidere la suprafaţa abdomenului şi colită fulminantă cu ileus paralitic, hipotensiune şi hemoragie.

Acestea pot duce, în final, la deces. Leziunea ulceroasă localizată a colonului: Ulceraţiile limitate la rect conduc la emisia unor scaune sangvinolente. Ulceraţiile cecale cu diaree uşoară mimează apendicita acută.

Anatomia Si Fiziologia Sistemului Digestiv

Apendicita amibiană în care este afectat apendicele, cu respectarea restului boală autolimitată în paraziți coccidieni gros, este rară.

Leziunea granulomatoasă localizată a colonului amibomuI : lnfecţia amibiană acută sau cronică poate avea ca rezultat producerea de ţesut de granulaţie în exces în jurul trofozoiţilor pătrunşi în musculatura peretelui intestinal. Se prezintă ca mase neregulate unice sau multiple care proemină în intestin sau ca depuneri inelare constrictive de câţiva centimetri lungime.

Tabloul clinic durere, semne de obstrucţie şi hemoragieprecum şi imaginile radiografice sunt asemănătoare celor din carcinomul de colon, colita ulceroasă, tuberculoza sau limfo-granulomaloza benignă. Endoscopia decelează o formaţiune roşiatică ce sângerează uşor, iar la biopsie se identifică ţesut de granulaţie şi E.

De obicei, tratamentul este eficient. Intervenţia chirurgicală fără chimioprofilaxie ante şi postoperatorie are risc letal. Amibiaza extraintestinală a.

Mai multe despre acest subiect