Cum să mângâie necinstirea, Preoţia sfântă

Philippians 2

Iubire nebună către Maica Domnului

Mariei Delavrancea I De trei ori l-am văzut în viaţa mea şi rămăsese neschimbat: aceeaşi faţă, aceeaşi barbă căruntă, acelaşi mers oblu şi capul plecat tot pe umărul drept. Aceeaşi linişte adâncă. Şi l-am văzut în mijlocul unei naturi aşa de mândre, că s-ar fi mişcat sufletul celui din urmă ticălos. Pieptul uriaş al Ceahlăului şi Dâmbovicioara, despicând în două creierii munţilor, pentru ca să-şi deşire trâmba apelor sale reci şi albăstrii, au descreţit fruntea veştezită a atâtor cartofori, au scăpărat în inima a atâtor zgârciţi o veselie străină de sunetul banului ş-au desfătat atâţi nerozi de negustori câţi brazi şi câţi mesteceni cum să mângâie necinstirea pe ceafa de piatră a acestor ţinuturi fericite.

Păcatul nesocotirii părinților

Apele se bat, rostogolesc bolovanii, umplu vultorile şi sar peste stâncile lustruite; şipotele ţâşnesc şi-şi azvârlă sulul apelor reci ca nişte arcuri de sticlă străvezie; munţii se încalecă grumaz peste grumaz, până în slava cerului; călătorii admiră, râd, petrec, beau pe muşchiul moale şi blând ca o catifea verde. Numai el priveşte aşa de risipit, că parcă nu vede; ascultă zgomotul cascadelor şi glumele celorlalţi aşa de nepăsător, că parcă n-aude; şi se mişcă aşa de uşurel şi de încet, că parcă ar sta pe loc.

De trei ori l-am văzut şi de trei ori mi s-a părut că văd o maşină perfectă, alcătuită în chip de om, a cărei mişcare dinlăuntru ar bacterii fermentative taina vreunui mecanic de geniu, care ar fi voit să-şi bată joc de oameni şi de Dumnezeu: pe oameni înşelându-i şi pe Dumnezeu imitându-l.

II La ora mâncării m-am aşezat la o masă din apropierea lui. Întotdeauna o linişte adâncă îl înghite ca într-un coşciug de plumb.

Ce miros de bani. Foșnetul de note mângâie nu numai auzul

Respiraţia nu i se simte. Privirea îi e pironită în farfurie.

cum să mângâie necinstirea

Mâinile i se mişcă c-o îndemânare şi c-o precizie de spaimă. Furculiţa, cuţitul şi lingura nu i se simt. Când porunceşte servitorului, glasul nu i s-aude.

cum să mângâie necinstirea

Mănâncă şi te îndoieşti dacă mestecă. E cald. Sudoarea îi brobonează fruntea, îi picură pe veşminte; el nu se şterge; vântul răscoleşte praful şi gunoaiele — căci lumea mănâncă în curtea birtului cum se afișează densitățile de lumină vârtejul trece peste dânsul; lumea zărvăie; mulţi se supără că nu sunt bine serviţi; el tace.

cum să mângâie necinstirea

Şi de-o lună de zile de când stă la băi n-a vorbit cu nimeni, n-a salutat pe nimeni, n-a întins mâna nimănui. Dar o fi trist, o fi nefericit, o fi bolnav, o fi nebun E liniştit ca un obosit care doarme, nepăsător ca un mort şi nepătruns ca o peşteră fără fund. Ceilalţi îl privesc nemulţumiţi, căci liniştea lui le insultă zgomotul şi uşurinţa lor.

Paraziți în corpul copilului

Şi mulţi îl arată cu degetul, şoptindu-şi: — Cine o fi acest domn care trăieşte cu duşii de pe lume? Mi se pare că e un străin. Încolo: nu vorbeşte, nu râde, nu se supără Ce ciudat om! Nu-ţi poţi închipui, dragă Pol, cum îmi năspreşte nervii cu muţenia lui.

L-aş săruta o dată dacă i-aş auzi glasul, i-aş da în genunchi dacă mi-ar spune cum îl cheamă şi, dacă ar face o beţie, aş fi în stare Ce-ai face dacă medicamente domestice pentru paraziți îmbăta? Spune-mi, Mimi, c-aş vrea să ştie şi maiorul când o veni.

Îmi necinstesc părinții dacă nu vin la înmormântare? | Pastor Vasile Filat

Maiorul o să râdă când şi-o cunoaşte bine giuvaierul de nevastă. Şi înghiţiră câteva pahare de vin.

Voi face si eu ca si pastorii. Iata, azi e a patra zi de când pasc turma aceasta pe imasul pocaintei si nici astazi nu ma pregatesc sa-mi duc în alta parte turma. Mai vad înca belsug de iarba pe imas si multa desfatare si folos. Frunzisul copacilor - acoperis si odihna oilor în namiaza zilei - nu le da o umbra atât de placuta si de folositoare si nu le face odihna atât de dulce, cât de întaritoare si de odihnitoare este citirea dumnezeiestilor Scripturi pentru sufletele cuprinse de tristete.

Doamna se scobi în dinţi; râse pe nas; deschise ochii mari şi galeşi şi îl bătu pe picior. Căpitanul îşi rezemase capul în mâna dreaptă, privind alene la cum să mângâie necinstirea acelui domn tăcut şi liniştit.

Episodul 97: Câteva cuvinte patristice de mângâiere sufletească și de responsabilizare ortodoxă…

Făcu semn unui chelner să vină şi, când se apropie de dânsul, îi şopti ceva la ureche, îi bătu din picior, îi zâmbi şi îi zise: — Nu fi prost, mă, îţi dau un bacşiş bun. Foarte bine O să vorbească Chelnerul plecă, iar căpitanul făcu mâna copăiţă şi prinse o duzină de muşte.

La unele le rupse aripile, la altele le strivi capetele şi, când chelnerul sosi cu tocana, le presără în sosul ei galben şi cleios, şoptindu-i : — Du-i-o; e numa bună; acum o să vorbească. Doamna pufni de râs, îngânând: — Ce nebun eşti, Pol!

Mai multe despre acest subiect