Paraziți în gura mare de bas. Beat mort testo

Toate drepturile sunt rezervate autorului. Și, fiindcă am trecut de prima frază în care ai multe de spus și simți că nu se mai termină, o pot zice acum pe scurt: Pe cititori, spectatori și ascultători i-am provocat; dar pe politicieni i-am deranjat de vreme ce de atâția și atâția ani mi-au tot pus bețe-n roate!

Cu toate că ea, în mod declarat personal, s-a închis; veți vedea domniile voastre din ce motive citind specie giardia dna de mai jos.

Exulta marea sală de concerte a Radiodifuziunii, ori sălile cum să eliminați papilomul sub braț recenzii teatru unde realizam emisiuni cu public real, plătitor de bilete, nu grupuri de figuranți aduși în decorul de studio să aplaude.

Autor, compozitor, regizori, actori, producători ne simțeam în echipă, amplificam textul, procedam la improvizații, la actualizări ad-hoc și adresări directe către unele personaje care se conturau între timp pe firmamentul politic.

Simțeam încă bucuria descătușării de cenzură care ne stimula creativitatea și spontaneitatea fără a fi atenți nici măcar la gratuitatea unor glume cu care ne copilăream în bucuria de a fi veseli de atâta libertate. Libertate și pe scândura scenei și în eterul undelor și în fața spectatorilor, ascultătorilor și telespectatorilor la fel de veseli ca și noi de atâta libertate, chiar dacă înjurătura la adresa conducătorilor ținea și de foame!

Dar și cum, deodată ne-am simțit liberi, fără teama de a fi identificabili sau nu. Iar acea lume a comedienilor, care n-au mamă - n-au tată în materie de umor, și-a dat drumul vocației cu toate pânzele sus… » Așa s-a creat, s-a desfășurat și s-a paraziți în gura mare de bas în jurul pastilelor ironice pe care le lansasem în încercări de a face reviste tipărite și emisiuni radio încă dinspectacolul cu mult public în sală și larg difuzat în eter.

Și asta pentru că am avut o vreme — acum îi mulțumesc lui Dumnezeu constatând că n-a fost prea scrurtă — am avut vânt bun la pupa.

Așa că, atunci când încheiam primul volum al acestei aventuri, mai fluturam încă sigur de mine mottoul pe care îl pusesem încă din finalul primului spectacol: Motto finale: Îmi spune un amic din opoziție: Ai umor; îmi place! Îmi place cum tragi în guvern!. Iar eu îi răspund: Vino mata la guvernare și-o să vezi ce umor hpv warzen weg paraziți în gura mare de bas Și, ce credeți?

Candian îmbrânci ușa salonului și zise cu o voce teatrală: — Domnilor și doamnelor, vă prezint pe Iorgu Cosmin, un tânăr non plus ultra Mănoiu, un brun, cu părul creț, cu mustățile ascuțite, se ridică în picioare la masa de bacara și strigă: — Ura! Să trăiască Iorgu Cosmin! După el cincisprezece guri repetară: "Să trăiască Iorgu Cosmin". Recomandația se făcu repede; erau grăbiți; îi aștepta bancherul gata de-a porni, la dreapta, la stânga și la mijloc. Mai întâi cu doamnele.

Ce au făcut de prima dată în ceea ce mă privește, e limpede: Au blocat, au stopat, au sufocat, au desființat Cabaretul politic. Fără rușine, ca-n deplină dictatură. Ceva mai umană, e drept, fiindcă vreme de vreo șase luni mi-au dat un fel de jumătate de normă ca să scriu texte care se duceau la aprobat și dispăreau, de vreme ce tot nu mai erau bani pentru spectacol.

Dar n-am avut stabilitate decât la cele editate de mine; în rest, devenind incomod după câteva săptămâni, începând a fi cenzurat după câteva luni iar, în materie de ani m-a găzduit un singur ziar, câtă vreme patronul lui a fost în opoziție. La începutul cărții va fi o prefață în care spun că este vorba, de fapt, de un roman avându-mă ca personaj principal pe mine în ipostaza de om cu gură mare și slobodă.

Beat mort testo

În o vedeam după cum urmează: «Avatarurile unui personaj cu gură mare - roman în capitole pe ani și pastile săptămânale, se va încheia, desigur, trist, blazat, așa cum îi stă bine unui dezamăgit într-ale politicalelor.

Nu; nu mi-a suspendat nimeni rubrica: Mie mi s-a sleit pofta de a mai glumi pe seama ticăloșiilor impertinente ale guvernării! Lor, doar le-a reușit jocul! Asta mă face să-mi schimb părerea despre ei. Să nu-i mai disprețuiesc și să-i consider foarte deștepți, foarte inteligenți!

Dar nici cu mine nu mi-e rușine: Să merite să distrugă România ca să mă facă pe mine să tac?! Pot oferi și citate din comentarii de presă despre spectacolele prezentate și articolele radiodifuzate sau tipărite în cadrul rubricii denumită astfel.

Pot arăta cronologic etapele când au apărut și când au fost suspendate. Asemenea etape constituie capitolele acestui roman, cum a fost publicată sau nepublicată rubrica pe parcursul timpului. Și voi promite cititorului, de asemenea, că la începutul fiecărui nou capitol, voi relua prezentarea dedesubturilor care au caracterizat momentul politic respectiv și lucrăturile aferente.

Cartea va începe cu vesela nebunie libertină a «Cabaretului politic», de la care am pornit și își va structura apoi capitolele pe anii în cadrul cărora rubrica și- a dus lupta de supraviețuire. Mai pot preciza că, poate, ăsta a fost modul meu de a ține un jurnal, sau nărăvirea de la cronicari de-a consemna pe scurtătură. Voi face trimitere la volumul meu «Amintiri din Casa Scriitorilor» unde povestesc cum am lansat butada cu «Nicule, mai e state? Dar și cum, deodată ne-am simțit liberi, fără teama de a fi identificabili sau nu, iar acea lume a comedienilor care n-au mamă, n-au tată în materie de umor și-a dat drumul vocației cu toate pânzele sus… «Avatarurile unui personaj cu gură mare - roman în capitole pe ani și pastile săptămânale», se va încheia, desigur, trist, blazat, așa cum îi stă bine unui dezamăgit într-ale politicalelor.

Tu ce parere ai?

Sau, poate, nici nu se va mai încheia decât cu acel ultim articol pe care voi apuca a-l scrie înainte ca, nu pământenii, ci Bunul Dumnezeu să facă gluma de a-mi suspenda rubrica. Cu această superbă distribuție pe care, citind textele, cititorul și-o poate închipui interpretându-le, ridicăm cortina către ce ar putea rămâne literatură din asemenea texte, după ce le scuturăm de penele și paietele fetelor din baletul cabaretului.

Autorul Bibaniada și altele. Pentru salarizarea personalului bugetar se ia în calcul, drept bază, salariul de secretară dactilografă, mărimea celorlalte stabilindu-se prin multiplicarea acestuia. Ea — sărăcuța și drăguța — este cea care își împarte sau își multiplică salariul pentru noi și pentru a ne măsura a noastră fericire. La salariul meu, eu pot să spun că sunt de două ori mai fericit decât acea fetiță angajată pe ochi frumoși.

• Platyhelminthes aplatizat dorsoventral
• Parazitii - Partea 1 - Barbu Stefanescu Delavrancea-capI
• Tumore papillare rene
• Cream hpv treatment
• Informaţii generale: Peştele din specia Bluefish se găseşte în opt zone izolate în apele costale temperate şi subtropicale ale tuturor oceanelor cu excepţia Oceanului Pacific.
• Agenți antiparazitari pentru prevenire
• Cancer de boca pelo hpv
• mancare pentru pești - Blog power-tuning.ro

Iar, dacă vreau să știu de câte ori este mai fericit decât mine domnul prim ministru, atunci îl înmulțesc pe dumnealui cu secretara-dactilografă, împart rezultatul cu mine, scad impozitele și aflu exact, matematic, restul de fericire de care mă pot bucura eu și plusul de fericire de care se bucură el.

Că el se bucură; cum să nu se bucure, dacă se înmulțește de opt ori cu secretara- dactilografă! Acesta este, deci, etalonul pe care ni l-a adus viața noastră democratică de astăzi. Sau, poate, intrarea în Europa. Pentru că intrarea în Europa presupune anumite standarde, iar standardul nostru de trai are drept etalon secretaradactilografă.

Cum s-ar spune în baladă: Mijlocelul ei — Etalon în lei! Așadar, fiecare cetățean al României postrevoluționare poate fi: satisfăcut cât o secretară- dactilografă, mai satisfăcut decât o secretarădactilografă sau și mai satisfăcut decât o secretară- dactilografă.

Barbu Ştefănescu-Delavrancea

Din calculele finanțiștilor aud că cineva, acolo sus, la Cotroceni, e de nouă ori mai satisfăcut decât o secretară-dactilografă. Hm, posibil! Să-i ajute Dumnezeu pe toți cei care se pot considera — ca utilitate publică, bineînțeles — cât două sau cât nouă secretare-dactilografe!

Pentru că, în etalonul nostru de salarizare, ele, micuțele, își tot multiplică această satisfacere! Ce face populația de rând?

Cu acest calcul, ajungem la constatarea că zece țărani la un loc fac cât o secretară-dactilografă, iar trei studenți trebuie să pună bursă lângă bursă ca să ajungă la satisfacțiile ei. Asta pentru că avem finanțiști patrioți care cunosc folclorul și-au stabilit exact ca-n baladă: Mijlocelul ei — Etalon în lei!

Mai complicat e calculul cu salariile directorilor. Așa că acest important tronson social care, chiar dacă nu decide soarta producției, o decide pe cea a salariilor, trebuie să se bucure de un calcul special.

Browsing All Posts filed under »Parazitii – Cum Se Face versuri«

Aici nu mai merge cu adunarea sau înmulțirea simplă. Aici intri într-o ecuație algebrică din care reiese că: Directorul, supra secretaradactilografă, înmulțindu-se de. Aici mai intră în ecuație și salariul pe care el trebuie să-l ducă acasă, la copilași.

Iar în acest caz, când la salariul directorului intră în calcul și secretara-etalon și una sau mai multe necunoscute, iar el face înmulțiri peste rând, se ajunge în situația că vin băieții și-l ridică. Fiindcă și acolo lucrează cu cel puțin un etalon și mai multe necunoscute. Numai cea din țară rămâne aici, etalon pentru alții fiindcă, așa cum spune balada: Mijlocelul ei — Etalon in lei! Uite-așa îmbătrânește directorul român și — indiferent care este rezultatul pentru el — paraziți în gura mare de bas noi, tot zero rămâne Cât despre salariul meu, ce să mai vorbim!

E stare proastă, de tranziție: Cum te poți ajunge în vremurile astea doar paraziți în gura mare de bas două secretare și jumătate?!

Beat mort è tratto dall'Album Exxtra

Cunoscătorul de opere I Ha!. Vorbesc ăștia, azi, de opera comică!. Și de manipulare!. Io-s manipulat?!. Că io am făcut înalte studii sindicale și la tătuca Jdanov și la nea Fane Gheorghiu! Să se știe! C-așa au zis ăștia: că nu mai e rușine.

Meniu de navigare

Dacă ne-am reconciliat, nu mai e rușine!. De aici, devine modest și timid, revenind, încet și disimulat, de abia spre final, la tonul obraznic și autoritar. Am ținut nasu-n jos că toată lumea știa c-am fost președinte de sindicat, adică cureaua de transmisie; adică sindicat din ăla seriosu, la care cotiza ceea ce cauzează verucile plate lumea, nu benevol ca acuma!.

O fi fost bine, n-o fi fost bine?. Nu știu, nu mă bag. Tac să nu mă facă ăștia nomenklaturist. Că, chiar dac-am fost, tot prin tăcere am fost.

Afară cineva striga: — O regulez pe nepoata lui Lieberson! Strigătul — neobrăzat, puternic şi limpede — sfida lumea dintre vârfurile pinilor din Insulele Canare, pâlcul care creștea lângă turnul de apă. O clipă a planat aproape fără să se mişte, ca o pasăre de pradă, şi apoi cuvintele au zburat peste pământul satului.

N-am scos un cuvânt. Am primit indicații, le-am aplicat: Mi- a indicat de la partid să-i dau lu ăla casă, eu i-am aplicat o repartiție.

1. If you found mistakes, please help us by correcting them.
2. Fenomenul olandez: HERING | O româncă în Olanda / A Romanian woman in the Netherlands
3. Hollandse Nieuwe este primul hering care poate fi consumat, respectiv care e suficient de gras.
4. Televiziunile acelea, cum ar fi Antena 1, Prima si ProTv, ar putea sa ne educe, nu neaparat cu muzica.
5. Calaméo - Corneliu Leu, In gura leului
6. Romani, sa dam Mozart la tot cartieru'! - Hotnews Mobile
7. Hpv and neck lumps
8. Paraziții - Wikisource

Mia indicat că unu cu galoane trebuie să ia salariu și de la noi, i-am aplicat pontaju. Mia indicat că nevasta lu tovarășu trebuie menajată, am pus-o nenormată. Mi-a indicat că familia lu șefu trebuie să se recreeze, am golit casa de odihnă.