Se grăbește în nas, Avem propriile comenzi pe Vyatka. Vyatka are propriile sale reguli
Însă Dragobetele e cu totul altceva: o sărbătoare transmisă pe filiera dacică, fără niciun strop de artificial, ba chiar de o autenticitate rară la noi, prin petrecere şi patimă.
Dragobetele, fiul Dochiei, era zeul dragostei şi al bunei dispoziţii. I se mai spunea Cap de Primăvară leac parazitar Cap de Vară şi era identificat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia română, şi cu Eros, corespondentul acestuia în mitologia greacă.
În această zi, satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala: "Dragobetele sărută fetele". Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete.
Astfel, se spunea că cine participă la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajuta pe gospodari să aibă un an îmbelşugat.
Obiceiurile de Dragobete, zi aşteptată cândva cu nerăbdare de toţi tinerii, au fost în bună parte uitate, păstrându-se doar în amintirea bătrânilor.
Dragobetele autohton riscă să fie dat cu desăvârşire uitării, el fiind înlocuit de acel Sfânt Valentin ce nu are legătură cu spiritualitatea românească. Recomand tinerilor români, în special, să uite de Valentines Day, să se aplece mai mult asupra tradiţiilor se grăbește în nas sărbătorilor noastre strămoşeşti şi, măcar pentru o zi, să încerce să iubească româneşte!
Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.
Izvor nr.